Interviu la Ambasada

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

 

Unul din cele mai provocatoare interviuri la care am participat a fost cel de la Ambasada. Nu este relevant despre ce Ambasada e vorba, ci doar faptul ca am aplicat pentru o viza de munca, eu fiind aplicantul principal, urmand ca daca eram acceptata sa plec insotita de familie.

Etapele procesului de selectie erau foarte clare, iar programarea la interviu era facuta cu cel putin 3 saptamani inainte, deci aveam timp sa ma pregatesc pentru a face fata cat mai bine momentului. Citisem experientele altor participanti la un astfel de interviu si cunoasteam rigorile procesului de selectie si datorita importantei interviului emotiile erau pe masura. In acelasi timp daca altii inaintea mea reusisera, eram increzatoare ca pot si eu sa trec de aceasta etapa a procesului de selectie, celelalte fiind formate din transmiterea documentelor necesare si efectuarea analizelor medicale.

Interviul se desfasura in limba engleza sau franceza, in functie de alegerea candidatului, aceasta fiind un element care oferea interviului o dificultate sportia. M-am prezentat la Ambasada cu jumatate de ora inainte de ora la care eram programata, pentru a avea timp sa trec de formalitati si sa nu fiu pe fuga. Pana sa fiu chemata la interviu am avut timp sa ma linistesc si in acelasi timp sa acumulez emotii. Doamna cu care sustineam interviul era o persoana foarte stricta, care nu schita nici un gest ca raspunsurile mele i-ar fi pe plac sau nu.

Pe langa raspunsurile oferite am folosit si documentele pe care le aveam la dispozitie pentru a-mi sustine experienta, dar cu toate acestea aveam impresia ca ea nu era pe deplin multumita de ceea ce auzea. La mijlocul interviului a avut loc un moment de cotitura, fiind un interviu in limba engleza, nu am inteles un termen tehnic pe care ea l-a folosit, motiv pentru care i-am spus ca nu am inteles intrebarea, moment in care a inceput sa vorbeasca in limba franceza spunandu-mi ca interviul poate fi sustinut in una din cele doua limbi si daca ma simt mai confortabil sa continuam in franceza putem sa schimbam limba. Am inteles ce a zis, dar nu aveam cunostintele necesare sa raspund tot in franceza, de aceea am ales sa continuam interviul in engleza, revenind la intrebarea la care ma blocasem.

Aveam impresia ca orice as face, ori ce as zice nu ma ridicam la inaltimea asteptarilor. Principiul pe care se desfasura acest interviu era ca vor fi selectati doar cei mai buni candidati, pentru ca ei nu doresc sa primeasca angajati ai caror calitati sa nu fie pe masura asteptarilor. Interviul a continuat in acelasi ritm timp de 45 de minute, eu raspunzand la intrebari si in acelasi timp gandindu-ma ce as putea face pentru a ma asigura ca voi trece de aceasta etapa de selectie.

La finalul interviului, mi-a multumit pentru timpul acordat, pentru ca i-am raspuns la intrebari si pentru documentele pe care i le-am pus la dispozitie si m-am intrebat daca mai am ceva de adaugat inainte de a se incheia intalnirea. In acel moment i-am spus ca vreau sa raspund din nou la intrebarea din mijlocul interviului la care ma blocasem. Dupa stresul celor 45 de minute in care am fost incordata ca un arc, mi-am adunat toate fortele si energia pentru ca mi-am dat seama ca aceasta era ultima sansa sa ii demonstrez ca merita sa fiu admisa in proces. In sfarsit am simtit ca sunt pe calea cea dreapta si ca raspunsul meu ii este pe plac. De aici intalnirea a continuat inca 30 de minute, dar de data aceasta a fost o discutie mult mai destinsa in care nu m-am mai simtit ca la politie, desi eram intr-o incapere foarte mica, intre noi fiind un geam care ne despartea si vorbeam prin microfoane.

Trebuie sa recunosc ca dupa ce am iesit din sala nu stiam sa zic daca raspunsul va fi pozitiv sau negativ, dar stiam ca am facut tot ce mi-a stat in putere sa demonstrez ca sunt persoana potrivita sa primeasca viza de munca. In final, dupa o perioada de asteptare de doua saptamani, raspunsul a fost pozitiv si am simtit in sfarsit ca dupa multa munca eforturile mele au fost rasplatite pe drept. Mi-am dat seama ca a fost un interviu corect si ca probabil daca as fi renuntat in fata strictetii si rigorii interviului probabil finalul nu ar fi fost unul fericit.

Am invatat foarte multe din aceasta experienta si pot sa spun ca dupa acest interviu sunt mult mai pregatita pentru orice proces de selectie pe care trebuie sa il parcurg.

Pentru tine care a fost cea mai interesanta experienta pe care ai avut-o la un interviu si cum i-ai facut fata?

Monica Mititelu – Partenerul tau in Planificare Financiara  

                                                                                                                         Sursa poza: www.pixabay.com

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on TwitterShare on LinkedIn0

2 thoughts on “Interviu la Ambasada

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *